- baltagiu
- baltagíu, baltagíi, s.m. (înv.) soldat pionier, înarmat cu un baltag, din garda saraiului.Trimis de blaurb, 22.03.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
baltagiu
Look at other dictionaries:
baltag — BALTÁG, baltage, s.n. Topor cu coadă lungă, întrebuinţat şi ca armă. ♦ fig. Lovitură aplicată cu acest topor. [pl. şi: baltaguri. var.: (reg.) baltác s.n.] – cf. tc. b a l t a. Trimis de paula, 17.03.2002. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
hasichiu — hasichíu, hasichíi, s.m. (înv.) soldat turc din garda seraiului; bostangiu, baltagiu. Trimis de blaurb, 19.05.2006. Sursa: DAR hasichíu (hasichíi), s.m. – Soldat turc din garda sultanului. tc. haseki (Şeineanu, III, 61). sec. XVII, înv. Trimis… … Dicționar Român
ortacuşac — orta cuşác, orta cuşáci, s.n. şi m. (înv.) 1. brâu de păr putat de baltagii (baltagiu). 2. slujitor la curtea domnească; edecliu. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
