- rănţui
- rănţuí, pers. 3 sg. rắnţuie, vb. IV (reg.) a se destrăma, a se uza, a se rupe (o haină).Trimis de blaurb, 13.11.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
rănţui
Look at other dictionaries:
răntui — RĂNTUÍ vb. v. deranja, răscoli, răvăşi, zăpăci. Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonime răntuí2, răntuiésc, vb. (reg.) a trage, a smuci, a smulge. Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DAR răntuí ( uésc, ít), vb. – A despărţi, a separa.… … Dicționar Român
deranja — DERANJÁ, deranjéz, vb. I. tranz. 1. A strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăşi, a răscoli. ♢ expr. A şi deranja stomacul = a avea o indigestie. 2. fig. A tulbura liniştea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe… … Dicționar Român
