răntăli

răntălí¹, răntălésc, vb. IV (reg.) a face dezordine.

Trimis de blaurb, 21.01.2009. Sursa: DAR



răntălí², răntălésc, vb. IV (reg.) a prăji; a face rântaş.

Trimis de blaurb, 21.01.2009. Sursa: DAR