- rândului
- rânduluí, rânduluiésc, vb. IV (reg.) a meni, a sorti, a ursi.Trimis de blaurb, 14.11.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
rândului
Look at other dictionaries:
cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… … Dicționar Român
rânduluire — RÂNDULUÍRE s. f. v. rândului. [DAR] Trimis de gall, 28.02.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
rânduluit — RÂNDULUÍT adj. v. rândului. [DAR] Trimis de gall, 28.02.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
