râjniţă

rîjníţă (-ţe), s.f. 1. Moară mică în general acţionată de un cal pentru a măcina grîu, porumb sau sare. – 2. Maşină mică de mînă pentru rîşnit boabe. – 3. Piuliţă, pisălog. – 4. (arg.) Ceas. – 5. (arg.) Stomac, pipotă. – 6. (arg.) Maşinărie. – var. rîşniţă. sl. žrŭny "moară" (Giuglea, Dacor., V, 769-71), probabil prin intermediul unui dim. žrŭnica, cu metateză, cf. sl. žrŭnuvinica "roată de moară" (Cihac, II, 309). Der. din sl. rąčinica "mîner", din rąka "mînă" (Tiktin), pare mai dificilă sematic. – Der. rîjni (var. rîşni), vb. (a măcina); rîjniţar, s.m. (vînzător de rîşniţe de cafea).

Trimis de blaurb, 16.10.2008. Sursa: DER