ruşfet

RUŞFÉT, ruşfeturi, s.n. 1. Mită. 2. Obligaţie suplimentară în muncă sau în natură, pe care ţăranii erau obligaţi s-o presteze în trecut moşierilor. [var.: ruşfért s.n.] – Din tc. rüşvet.

Trimis de romac, 21.03.2004. Sursa: DEX '98



RUŞFÉT s. v. mită, şperţ.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ruşfét s. n., pl. ruşféturi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RUŞFÉT ruşfeturi n. înv. 1) Sumă de bani sau dar adus unei persoane pentru a obţine ceva în mod ilegal; mită. 2) Obligaţie suplimentară în muncă sau în natură, prestată de ţărani pe moşia boierilor. /<turc. rüşvet

Trimis de siveco, 09.09.2006. Sursa: NODEX



RUŞFÉT, ruşféturi, s.n. ruşfet (din tc. (arab) rüşvet; cf. alb. rüšvet, bg. rušvet)

Trimis de tavi, 08.10.2004. Sursa: DER



RUŞFÉT, ruşféturi, s.n. (Turcism învechit) ruşfet [var.: ruşfet, răşfét s.n.]

Trimis de tavi, 10.10.2006. Sursa: DLRLC



ruşfét, ruşféturi, s.n. (înv.) 1. suită. 2. obligaţie suplimentară a ţăranului faţă de boier (în muncă sau în natură).

Trimis de blaurb, 16.11.2006. Sursa: DAR



ruşfét (ruşféturi), s.n. – 1. Cadou făcut unui slujbaş pentru a-l mitui. – 2. Mită, şperţ. – Mr. ruşfete, megl. ruşfet. tc. (arab.) rüşvet (Şeineanu, II, 303; Lokotsch, 1722), cf. alb. rüšvet, bg. rušvet.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER