ruteniu

RUTÉNIU s.n. Element chimic, metal alb-argintiu din familia platinei, cu duritate foarte mare, care se întrebuinţează la fabricarea filamentului pentru lămpile cu incandescenţă. – Din fr. ruthénium.

Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX '98



ruténiu s. n. [-niu pron. -niu], art. ruténiul; simb. Ru

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RUTÉNIU n. Metal dur, de culoare albă-argintie, casant, întrebuinţat, în formă de aliaje, în electronică şi în giuvaiergie. /<fr. ruthénium

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



RUTÉNIU s.n. Metal cenuşiu asemănător cu platina, foarte refractar, casabil şi greu fuzibil, întrebuinţat la fabricarea filamentului pentru becurile electrice. [pron. -niu. / < fr. ruthénium].

Trimis de LauraGellner, 24.03.2007. Sursa: DN



RUTÉNIU s. n. metal cenuşiu, asemănător cu platina, foarte refractar, casabil şi greu fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje, pentru contacte electrice etc. (< fr. ruthénium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN