rudire

rudire
RUDÍRE, rudiri, s.f. (înv.) Înrudire. – v. rudi.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RUDÍRE s. v. înrudire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rudíre s. f., g.-d. m. rudírii; pl. rudíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • înrudire — ÎNRUDÍRE, înrudiri, s.f. Faptul de a se înrudi; rudire. – v. înrudi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNRUDÍRE s. 1. (înv. şi reg.) rudire, (Mold. şi Bucov.) înnemurire. (înrudire lor prin căsătorie.) 2. v. rudenie. 3. v. potrivire …   Dicționar Român

  • rudiment — (ru di man) s. m. 1°   Premières notions, premiers principes d une science, d un art. •   Les premiers rudiments sont, en tout genre, plus lents chez les hommes que les grands progrès, VOLT. Moeurs, introd.. 2°   La partie la plus élémentaire de… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • erudite — er•u•dite [[t]ˈɛr yʊˌdaɪt, ˈɛr ʊ [/t]] adj. characterized by great erudition; learned or scholarly • Etymology: 1375–1425; late ME < L ērudītus learned, orig. ptp. of ērudīre to instruct =ē e + rudīre, der. of rudis rough, rude er′u•dite ly,… …   From formal English to slang

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”