- rudar
- RUDÁR, rudari, s.m. Denumire dată, în ţările româneşti, unor lucrători (ţigani) care confecţionau obiecte din lemn; p. ext. meşter ţigan care lucrează din lemn albii, linguri, fuse etc. – Din bg. rudar.Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX '98RUDÁR s. v. lingurar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRUDÁR s. v. culme, rotaş.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerudár s. m., pl. rudáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRUDÁR rudari m. Meşter care face albii, linguri, fuse şi alte obiecte de lemn. /< bulg. rudarTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXrudár2, rudáre, s.n. (reg.) 1. prăjină lungă de care atârna hainele la ţară; culme, rudă. 2. covor, scoarţă de perete.Trimis de blaurb, 15.11.2006. Sursa: DARrudár (rudári), s.m. – 1. Ţigan căutător de aur. – 2. Ţigan nomad care lucra obiecte de lemn. bg., sb. rudar, din ruda "minereu" (Cihac, II, 320; Conev 76). Probabil denumirea s-a menţinut, după ce s-a schimbat meseria primitivă, datorită consonanţei cu rudă "par". – Der. rudăresc, adj. (ţigănesc; grosolan); rudărie, s.f. (meseria de ţigan rudar; zăcămînt, mină).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.