rubricatură

rubricatúră s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. rubricatúrii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RUBRICATÚRĂ s.f. Împărţirea unui registru, a unui formular etc. în rubrici; liniatură. [< germ. Rubrikatur].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



RUBRICATÚRĂ s. f. împărţire a unui registru, formular etc. în rubrici; liniatură. (< germ. Rubricatur)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN