- rubin
- RUBÍN, rubine, s.n. (Adesea fig.) Varietate de corindon foarte dur, de culoare roşie, care se găseşte în natură cristalizată sau se obţine sintetic, folosită ca piatră preţioasă. [pr. şi: rubinuri] – Din it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RUBÍN s. (min.) (înv.) antrax, cărbune. (Inel de aur cu rubin.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeRUBÍN s. v. rodiu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerubín s. n., pl. rubíneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRUBÍN rubine n. 1) Mineral transparent, foarte dur, de culoare roşie, întrebuinţat ca piatră preţioasă şi în mecanica de precizie. 2) Piatră preţioasă din acest mineral. /<lat. rubinus, germ. RubinTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRUBÍN s.n. Varietate roşie de corindon, foarte dur, folosită ca piatră preţioasă şi în mecanica de precizie. [pl. -ne, -nuri, (s.m.) -ni. / < it. rubino, lat. rubinus, cf. germ. Rubin].Trimis de LauraGellner, 24.03.2007. Sursa: DNRUBÍN s. n. varietate roşie de corindon, foarte dur, piatră preţioasă şi în mecanica de precizie. (< it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNrubín (rubíne), s.n. – Varietate de corindon. – Mr. rubine. it. rubino, prin intermediul ngr. ρουμπίνι. – Der. rubiniu, adj. (culoare de rubin, roşu).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.