- rozătură
- ROZĂTÚRĂ s.f. v. rosătură.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
rozătură
Look at other dictionaries:
mânca — MÂNCÁ, mănấnc, vb. I. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură şi a l înghiţi; a folosi în alimentaţie, a consuma. ♢ expr. A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile… … Dicționar Român
rosătură — ROSĂTÚRĂ, rosături, s.f. 1. Rană superficială provenită dintr o frecătură, dintr o roadere; eroziune. 2. Loc ros, tocit, găurit. [var.: rozătúră s.f.] – Ros + suf. ătură. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 ROSĂTÚRĂ s. 1. măcinătură,… … Dicționar Român
