rourare

ROURÁRE, rourări, s.f. Acţiunea de a (se) roura şi rezultatul ei. [pr.: ro-u-] – v. roura.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



rouráre s. f. (sil. ro-u-), g.-d. art. rourării; pl. rourări

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic