rond

rond
ROND, -Ă, (1, 2, 3) ronduri, s.n., (4) ronde, adj. 1. s.n. Strat de flori, de obicei circular, ridicat deasupra nivelului terenului din jur. 2. s.n. Piaţetă rotundă de unde pornesc mai multe artere de circulaţie, având adesea la mijloc o plantaţie de flori sau un monument. 3. s.n. Inspecţie de noapte care se face la un post de pază militar pentru a controla santinelele; p. ext. oamenii care fac această inspecţie. ♦ Serviciu de control al santinelelor, organizat pe garnizoană. ♢ Ofiţer de rond = ofiţer însărcinat cu controlul santinelelor pe garnizoană. ♢ expr. A fi de rond sau a face rondul = a fi însărcinat cu inspecţia (santinelelor) sau a face inspecţie. 4. s.n. (cor.) Mişcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. 5. adj. (În sintagmele) Scriere (sau literă) rondă = fel de scriere cu litere rotunde, groase şi drepte; literă astfel scrisă. Peniţă rondă = peniţă specială cu vârful lat, cu care se pot scrie literele ronde. – Din fr. rond, germ. Ronde.
Trimis de LauraGellner, 13.07.2004. Sursa: DEX '98

ROND adj. v. circular, rotund.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rond s. n., pl. rónduri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ROND1 rondă (ronde) rar Care are formă circulară; cu formă circulară; rotund. ♢ Scriere rondă scriere cu litere rotunde şi groase. Peniţă rondă peniţă cu vârful lat, folosită în astfel de scriere. /<fr. rond, ronde, germ. Ronde
Trimis de siveco, 02.02.2009. Sursa: NODEX

ROND2 ronduri n. 1) Strat de flori, de obicei circular, ridicat la un nivel mai înalt decât terenul din jur. 2) Piaţă mică circulară, de unde pornesc mai multe artere de circulaţie, având în centru o plantaţie de flori sau un monument. 3) mil. rar Inspecţie de noapte pentru a controla santinelele dintr-o garni-zoană. 4) Figură în formă de cerc. /<fr. rond, ronde, germ. Ronde
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A ROND s.n. Semnul tipografic \@, numit şi a comercial sau coadă-de-maimuţă; folosit mai ales în adresele de poştă electronică, are semnificaţia "la" şi precede porţiunea de adresă care reprezintă domeniul virtual (exemplu: c u t a r e s c u \@ d o m e n i u l . m e u).
Trimis de Anonim, 07.10.2008. Sursa: Neoficial

ROND1 s.n. 1. Porţiune de pământ (într-o grădină) de obicei circulară, semănată cu flori. 2. Piaţă circulară de la care pornesc mai multe bulevarde sau alei. [< fr. rond].
Trimis de LauraGellner, 24.08.2005. Sursa: DN

ROND2 s.n. 1. Inspecţie făcută în timpul nopţii la diferite posturi de pază ale unei unităţi militare pentru a observa dacă totul este în ordine. ♦ Ansamblul celor care fac această inspecţie. ♢ Ofiţer de rond = ofiţer însărcinat cu controlul santinelelor din garnizoană; drum de rond = cale de-a lungul zidurilor unei cetăţi în spatele crenelurilor, care permitea mişcarea apărătorilor. 2. (muz.) Rondă. [< fr. ronde].
Trimis de LauraGellner, 25.08.2005. Sursa: DN

ROND3 s.n. (Coregr.) Mişcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. [< fr. rond (de jambe)].
Trimis de LauraGellner, 31.03.2007. Sursa: DN

ROND s. n. 1. strat de flori (circular) mai ridicat decât terenul din jur. 2. piaţetă circulară de la care pornesc mai multe bulevarde sau alei. 3. inspecţie făcută în timpul nopţii la diferite posturi de pază militare pentru a controla santinelele. ♢ ansamblul celor care fac această inspecţie. o ofiţer de rond = ofiţer însărcinat cu controlul santinelelor din garnizoană. 4. (coregr.) mişcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. (< fr. rond)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

rond (rónduri), s.n. – 1. Cerc, rotund. – 2. Strat (rotund) de flori. – 3. Inspecţie, pază. – var. (sensul 2) ront. fr. rond confundat cu fr. ronde. – Der. rondă, s.f. (mantou, palton; adj., [literă] rotundă); rondel., s.n., din fr. rondeau.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • rond — rond …   Dictionnaire des rimes

  • rond — rond, ronde [ rɔ̃, rɔ̃d ] adj. et n. m. • v. 1380; roont XIIe; lat. pop. °retundus, class. rotundus I ♦ Adj. 1 ♦ Dont la forme extérieure constitue une circonférence ou en comporte une (ex. cylindre, cône); qui ressemble aux figures circulaires.… …   Encyclopédie Universelle

  • rond — rond, onde 1. (ron, ron d ) adj. 1°   Qui est de telle figure que toutes les lignes droites tirées du centre à la circonférence sont égales. Un cercle est rond, une sphère est ronde. Table ronde. Rond comme une boule. •   Qu un autre aille… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • rond — Rond, Rotundus, Orbiculatus. Rond en long, Teres. Faire rond, Rotundare. Faire le conte rond, Rotundare summam. B. ex Horat. En rond, In orbem, Orbiculatim. Aller en rond, Orbem voluere. Faire en rond, Globare. Fait en rond et massif, Globosus,… …   Thresor de la langue françoyse

  • rond — rȍnd prid. DEFINICIJA ob. u: SINTAGMA rond pero metalno pero za pisanje, bez oštrog vrha, odrezano poprijeko, omogućuje razne stilizacije slova i rukopisa pomoću debelih (širokih) crta (za razliku od tzv. običnog ili oštrog pera) ETIMOLOGIJA fr.… …   Hrvatski jezični portal

  • rond — I. ROND, [r]onde. adj. Qui est de telle figuré que toutes les lignes droites tirées du centre à la circonference sont egales; Figure ronde. un cercle est rond. rond comme un globe. celà est parfaitement rond. cela n est pas bien rond. figure… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • ROND — ONDE. adj. Qui est de telle figure, que toutes les lignes droites tirées du centre à la circonférence sont égales. Il se dit Des surfaces comme Des solides. Un cercle est rond. Une sphère est ronde. Corps rond. Figure ronde. Cela est parfaitement …   Dictionnaire de l'Academie Francaise, 7eme edition (1835)

  • ROND — s. m. Figure circulaire, cercle. Faire un rond. Tracer un rond avec le compas. Le rond de la lune. Un grand rond. Au milieu du rond. Un rond de verdure. Donner dans le rond. Il tire si juste, qu il donnerait à balle seule dans le rond d un écu.… …   Dictionnaire de l'Academie Francaise, 7eme edition (1835)

  • ROND — n. m. Figure circulaire, cercle. Faire un rond. Tracer un rond avec le compas. Au milieu du rond. Ils s’assirent en rond. Des arbres plantés en rond. Danser en rond. Les enfants s’amusent à jeter des pierres dans l’eau pour faire des ronds. Rond… …   Dictionnaire de l'Academie Francaise, 8eme edition (1935)

  • Rond — Cette page d’homonymie répertorie les différents sujets et articles partageant un même nom. Sur les autres projets Wikimedia : « Rond », sur le Wiktionnaire (dictionnaire universel) L adjectif rond désigne un cercle, une sphère ou… …   Wikipédia en Français

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”