- romanţă
- ROMÁNŢĂ, romanţe, s.f. 1. Compoziţie muzicală vocală cu acompaniament instrumental, având un conţinut liric, sentimental; p. ext. piesă instrumentală cu caracter asemănător. 2. Specie a poeziei lirice sentimentale, de obicei de inspiraţie erotică. – Din fr. romance, it. romanza, germ. Romanze.Trimis de LauraGellner, 13.07.2004. Sursa: DEX '98románţă s. f., g.-d. art. románţei; pl. románţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficROMÁNŢ//Ă romanţăe f. 1) Cântec liric sentimental cu nuanţă elegiacă, executat cu acompaniament instrumental. 2) Piesă instrumentală care reproduce caracterul acestui cântec. 3) Poezie lirică destinată pentru a fi transpusă pe melodie. /<fr. romance, germ. RomanzeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXROMÁNŢĂ s.f. 1. (În evul mediu) Poem narativ care celebra un erou, un fapt istoric deosebit. ♦ (Astăzi) Poezie lirică, duioasă şi sentimentală, de obicei erotică, exprimând un sentiment de uşoară melancolie; cântec duios şi trist. 2. Lucrare vocală cu conţinut liric sau liric-dramatic; piesă instrumentală cu caracter cantabil, melodic. [< it. romanza, cf. fr., sp. romance, germ. Romanze].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNROMÁNŢĂ s. f. 1. poezie lirică, duioasă şi sentimentală, de obicei erotică, exprimând un sentiment de uşoară melancolie. 2. compoziţie muzicală vocală de formă strofică, cu acompaniament instrumental şi un conţinut liric, sentimental; (p. ext.) piesă instrumentală cu caracter asemănător. (< fr. romance, it. romanza, germ. Romanze)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.