- rodiu
- RÓDIU2 s.n. Element chimic, metal rar asemănător cu platina, care se găseşte în natură împreună cu aceasta şi care se întrebuinţează aliat cu ea la confecţionarea unor instrumente de laborator. – Din fr. rhodium.Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98RÓDIU s. (bot.; Punica granatum) (rar) rodier, rubin, (înv. şi reg.) rodie.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeródiu (arbust) s. m. [-diu pron. -diu], art. ródiul; pl. ródii, art. ródiii (sil. -di-ii)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficródiu (element chimic) s. n. [-diu pron. -diu], art. ródiul; simb. RhTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRÓDIU1 n. Metal dur, ductil, maleabil, de culoare argintie-albăstrie, asemănător cu platina, întrebuinţat în aliaje, la confecţionarea instrumentelor de laborator şi în medicină. /<fr. rhodiumTrimis de siveco, 12.05.2008. Sursa: NODEXRÓDI//U2 rodiui m. Arbore exotic cu tulpina scundă, cu ramuri spinoase şi cu frunze alungite, cu flori roşii-aprinse şi cu fructe mari comestibile. /Din rodieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRÓDIU s.n. Metal alb-argintiu din familia platinei, care se întrebuinţează aliat cu aceasta la confecţionarea instrumentelor de laborator. [< fr. rhodium].Trimis de LauraGellner, 29.03.2007. Sursa: DNRÓDIU s. n. metal dur, maleabil şi ductil, din familia platinei, la elaborarea unor aliaje. (< fr. rhodium)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNródiu (ródii), s.m. – Granat (Punica granatum). ngr. ροδία "granat", ρόδι "granată" (Cihac, II, 693). – Der. rodie, s.f. (granată), cf. sl. rodije; rodier, s.m. (granat).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.