rizogen

rizogén adj. m., pl. rizogéni; f. sg. rizogénă, pl. rizogéne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



rizogén s. n., pl. rizogéne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RIZOGÉN, -Ă I. adj., s. n. (ţesut vegetal) care dă naştere la rădăcini adventive. II. s. n. 1. plantă care produce numai rădăcini şi flori. 2. parazit al rădăcinilor. (< fr. rhizogène)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN