- rima
- RIMÁ, rimez, vb. I. intranz. 1. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleaşi sunete în silabele finale. ♦ fig. (Despre lucruri, idei, persoane etc.) A se potrivi, a se afla în consens. 2. (Rar) A face versuri cu rimă. – Din fr. rimer.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RIMÁ vb. v. versifica.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerimá vb., ind. prez. 1 sg. riméz, 3 sg. şi pl. rimeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA RIM//Á rimaéz intranz. 1) (despre cuvinte, versuri) A constitui o rimă; a avea aceeaşi rimă. 2) A face versuri cu rimă. 3) fig. (despre lucruri, oameni, idei etc.) A se potrivi întoc-mai; a se îmbina în mod armonios; a fi în ton; a armoniza; a concorda. /<fr. rimerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRIMÁ vb. I. intr. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleaşi sunete în silabele finale. ♦ (fig.) A face versuri (cu rimă). [< fr. rimer, it. rimare].Trimis de LauraGellner, 24.03.2007. Sursa: DNRIMÁ vb. intr. 1. (despre două sau mai multe cuvinte) a avea aceleaşi sunete în silabele finale. ♢ (fig.; despre lucruri, idei etc.) a se potrivi, a se asemăna. 2. (fig.) a face versuri (cu rimă). (< fr. rimer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.