riflu

riflu: RÍFLU, rifluri, s.n. Şanţ de riflură. – Din germ. Riffel.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ríflu s. n. (sil. -flu), art. ríflul; pl. rífluri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RÍFLU s.n. Şanţ de riflură. [< germ. Riffel].

Trimis de LauraGellner, 29.03.2007. Sursa: DN

RÍFLU s. n. şanţ de riflură. (< germ. riffel)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

riflui — RIFLUÍ, rifluiesc, vb. IV. tranz. (Folosit şi absol.) A executa rifluri pe suprafaţa activă a cilindrului de la valţurile de moară. Maşină de rifluit. – Riflu + suf. ui. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 rifluí vb. (sil. flu ), ind.… … Dicționar Român
riflat — RIFLÁT, Ă adj. (Despre valţuri) Care are rifluri. [< riflu]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
rifluire — /riflu ire/ v. intr. [dal lat. refluĕre (der. di fluĕre scorrere , col pref. re )] (io rifluisco, tu rifluisci, ecc.; aus. avere o essere ). 1. [assol., scorrere indietro: durante la bassa marea l acqua del mare rifluisce ] ▶◀ ritirarsi. 2. (fig … Enciclopedia Italiana

Academic Dictionaries and Encyclopedias