- ricin
- RICÍN, ricini, s.m. Plantă erbacee sau arborescentă originară din Africa, cu rădăcina pivotantă, puternică, cu tulpina înaltă de 1-2 m, cu flori verzi, roşii sau violete; căpuşă (Ricinus communis). ♢ Ulei (sau unt) de ricin = ulei extras din seminţele acestei plante, cu proprietăţi purgative, nesicativ, neinflamabil, păstrându-şi aceeaşi consistenţă la variaţii mari de temperatură, folosit în industria farmaceutică sau ca lubrifiant la motoarele de avion, precum şi în industria pielăriei, a cauciucului sintetic etc.; ricină. – Din lat. ricinus, germ. Rizinus.Trimis de IoanSoleriu, 08.07.2004. Sursa: DEX '98RICÍN s. (bot.; Ricinus communis) căpuşă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimericín s. m., pl. ricíniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRICÍN ricini m. Plantă erbacee, cu frunze mari, palmate, şi cu flori roşietice, cultivată pentru fructul sub formă de capsulă care conţine seminţe bogate în ulei, folosit în medicină şi în industrie. /<lat. ricinus, germ. RizinusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRICÍN s.m. Plantă oleaginoasă cu frunzele mari, strălucitoare şi cu flori roşietice sau gălbui, din seminţele căreia se extrage un ulei folosit ca lubrifiant şi purgativ. [cf. it. ricino, fr. ricin, lat. ricinus].Trimis de LauraGellner, 24.03.2007. Sursa: DNRICÍN s. m. plantă oleaginoasă cu frunze mari, strălucitoare, cu flori roşietice, din seminţele căreia se extrage un ulei, ca lubrifiant şi purgativ. (< fr. ricin, lat. ricinus, germ. Rizinus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.