reţetar

REŢETÁR, (1, 2, 3) reţetare, s.n., (4) reţetari, s.m. 1. s.n. Bloc cu formulare pe care se scriu reţete (1). 2. s.n. Listă prin care se stabilesc, pe baza unor reţete (2), componentele unor mâncăruri, dulciuri etc. 3. s.n. Normativ conţinând un ansamblu de alimente şi raţiile alocate echipajului unei nave comerciale. 4. s.m. Persoană care execută reţetele într-o farmacie. – Reţetă + suf. -ar.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



reţetár s. n., pl. reţetáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



REŢETÁR reţetare n. Listă cu formule pentru prepararea unei mâncări sau a unei băuturi. /reţetă + suf. reţetarar

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



REŢETÁR s.n. 1. Listă prin care se stabilesc, pe baza unor reţete, componentele unor mâncăruri, dulciuri etc. 2. (mar.) Normativ conţinând un ansamblu de alimente şi raţiile alocate echipajului unei nave comerciale. 3. Bloc cu formulare pentru reţete (1). // s.m. Cel care execută reţetele într-o farmacie. [< reţetă + -ar, cf. it. recettario, germ. Receptar].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



REŢETÁR I. s. n. 1. listă de reţete. 2. (mar.) normativ conţinând un ansamblu de alimente şi raţiile alocate echipajului unei nave comerciale. 3. bloc cu formulare pentru reţete (1). II. s. m. cel care execută reţetele într-o farmacie. (< reţetă + -ar)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN