- reîncarnare
- REÎNCARNÁRE s.f. v. reincarnare.Trimis de LauraGellner, 14.10.2008. Sursa: DEX '98REÎNCARNÁRE s.f. v. reincarnare.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.
reîncarnare
Look at other dictionaries:
reincarnare — REINCARNÁRE, reincarnări, s.f. Faptul de a (se) reincarna; reincarnaţie. [pr.: re in . – var.: reîncarnáre s.f.] – v. reincarna. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REINCARNÁRE s. reincarnaţie. (Credinţa în reincarnare.) Trimis de siveco … Dicționar Român
reincarnare — re·in·car·nà·re v.tr. CO far rivivere, riprodurre fedelmente nelle fattezze, nel carattere, nel modo di agire: quella donna pare reincarnare la figura della madre Sinonimi: rincarnare. {{line}} {{/line}} DATA: 1946. ETIMO: der. di incarnare con… … Dizionario italiano
reincarnare — {{hw}}{{reincarnare}}{{/hw}}A v. tr. Ripetere in modo molto somigliante le fattezze di qlcu.: quel bambino reincarna il nonno. B v. rifl. Assumere un nuovo corpo, secondo le credenze relative alla reincarnazione … Enciclopedia di italiano
reincarnare — v. tr. assomigliare perfettamente … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
reincarnaţie — REINCARNÁŢIE, reincarnaţii, s.f. Reincarnare. – v. metempsihoză. [pr.: re in ] – Din fr. réincarnation. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REINCARNÁŢIE s. v. reincarnare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime reincarnáţie s … Dicționar Român
avatar — AVATÁR, avataruri, s.n. (În unele concepţii religioase) Reîncarnare succesivă a unei fiinţe. ♦ (fig.) Transformare neprevăzută (şi chinuitoare) care intervine în evoluţia unei fiinţe sau a unui lucru. – Din fr. avatar. Trimis de ana zecheru,… … Dicționar Român
reincarnato — re·in·car·nà·to p.pass., agg. → reincarnare, reincarnarsi … Dizionario italiano
rincarnare — rin·car·nà·re v.tr., v.intr. 1. v.tr. CO reincarnare 2. v.intr. (essere) OB far tornare in carne, spec. dopo una malattia {{line}} {{/line}} DATA: av. 1604. ETIMO: der. di incarnare con ri … Dizionario italiano
