rezită

REZÍTĂ, rezite, s.f. Răşină sintetică obţinută prin condensarea la cald a formaldehidei şi întrebuinţată la fabricarea izolatoarelor electrice, a plăcilor de gramofon etc. – Din fr. récite, germ. Resit.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



REZÍTĂ s. (chim.) bachelită C.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



rezítă s. f., pl. rezíte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



REZÍT//Ă rezităe f. Răşină sintetică, obţinută prin condensarea la cald a fenolului cu formaldehida, având diferite întrebuinţări (la fabricarea izolatoarelor electrice, a unor obiecte de uz casnic etc.). /<fr. résite, germ. Resit

Trimis de siveco, 26.10.2006. Sursa: NODEX



REZÍTĂ s.f. Răşină sintetică obţinută prin condensarea (condensa) la cald a formaldehidei cu fenoli. [var. rezit s.n. / cf. fr. résite, germ. Resit].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



REZÍTĂ s. f. răşină sintetică, produs final în reacţia de policondensare a fenolului cu formaldehida. (< fr. résite, germ. Resit)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN