rezilienţă

REZILIÉNŢĂ s.f. Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin şoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic consumat pentru ruperea la încovoiere, prin şoc, a unei epruvete şi aria secţiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă. [pr.: -li-en-] – Din fr. résilience.

Trimis de IoanSoleriu, 07.07.2004. Sursa: DEX '98



reziliénţă s. f. (sil. -li-en-), g.-d. art. reziliénţei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



REZILIÉNŢĂ s.f. (tehn.) Rezistenţă la şoc a unui metal sau aliaj. [pron. -li-en-. / < fr. résilience].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



REZILIÉNŢĂ s. f. proprietate a unui metal sau aliaj de a rezista la şocuri. (< fr. résilience)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN