- baieră
- BÁIERĂ, băieri, s.f. Curea, sfoară, aţă etc. cusută sau prinsă de un obiect spre a putea fi transportat, atârnat, strâns etc. ♢ expr. A strânge băierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea nouă băieri la pungă = a fi zgârcit. A (i se) rupe băierile inimii = a simţi (sau a produce cuiva) o mare durere sufletească. A-şi dezlega băierile inimii = a se destăinui. A ofta (sau a striga, a râde) din băierile inimii = a ofta (sau a striga, a râde) foarte tare, foarte puternic. [pr.: ba-ie-. – pl. şi: baieri. var.: báier s.n.] – Din lat. bajulus, bajula.Trimis de paula, 08.03.2002. Sursa: DEX '98BÁIERĂ s. cheotoare. (baieră la gura cămăşii ţărăneşti.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimebáieră s. f., g.-d. art. băierii/báierei; pl. băieri/báiereTrimis de siveco, 28.11.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBÁIERĂ băieri f. Sfoară sau curea prinsă la un obiect pentru a-l putea transporta, atârna sau lega. ♢ A i se rupe (cuiva) băierile inimii a avea o mare durere sufletească. A ofta din băierile inimii a ofta foarte tare, adânc. A strânge băierile pungii a face economii (de nevoie). [G.-D. băierii; Sil. ba-ie-; pl. şi baiere] /<lat. bajulus, bajulaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX!báieră (pop.) s. f., g.-d. art. bắierii/báierii; pl. bắieri/báieriTrimis de Laura-ana, 11.12.2007. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.