reutila

REUTILÁ, reutilez, vb. I. tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [pr.: re-u-] – Re¹- + utila.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



reutilá vb. (sil. re-u-), ind. prez. 1 sg. reutiléz, 3 sg. şi pl. reutileáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A REUTIL//Á reutilaéz tranz. A utila din nou; a înzestra cu utilaje noi. [Sil. re-u-] /re- + a utila

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



REUTILÁ vb. I. tr. A înzestra cu un nou utilaj. [pron. re-u-. / < re- + utila].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



REUTILÁ vb. tr. a utila din nou, a înzestra cu noi utilaje. (< re¹- + utila)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN