retuşa

RETUŞÁ, retuşez, vb. I. tranz. A face un retuş; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecţiona. – Din fr. retoucher.

Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98



RETUŞÁ vb. v. corecta.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



retuşá vb., ind. prez. 1 sg. retuşéz, 3 sg. şi pl. retuşeáză, 1 pl. retuşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. retuşéze; ger. retuşând

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A RETUŞ//Á retuşaéz tranz. (tablouri, foto-grafii, desene, texte etc.) A rectifica prin retuş. /<fr. retoucher

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



RETUŞÁ vb. I. tr. 1. A face unele îndreptări, unele înfrumuseţări (la o fotografie, la o piesă tehnică etc.). 2. (fig.) A corecta, a modifica, a îndrepta. [P.i. -şez, 3,6 -şează, 4 -şând. / < fr. retoucher].

Trimis de LauraGellner, 23.08.2005. Sursa: DN



RETUŞÁ vb. tr. a face un retuş; a corecta, a îndrepta. (< fr. retoucher)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN