- bahmet
- BAHMÉT, bahmeţi, s.m. (înv.) Cal tătăresc. – Tătar bahmat.Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DLRMbahmét (bahméţi), s.m. – Cal tătar. – var. bahamet. tăt. bachm-at (Şeineanu, II, 35; Lokotsch 128). De aceeaşi provenienţă pol., rut., rus. bachmat. Cuvînt înv., s-a folosit numai în Mold.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.