- retoroman
- RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. (La pl.) Populaţie care trăieşte în sud-estul Elveţiei, în nord-estul Italiei şi în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (şi la sg.) persoană care aparţine acestei populaţii. 2. adj. Care aparţine retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.Trimis de LauraGellner, 09.07.2004. Sursa: DEX '98RETOROMÁN adj. ladin. (Populaţie retoroman.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeretoromán s. m., adj. m. romanTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRETOROMÁN1 retoromani m. Persoană care face parte din populaţia de bază a regiunii alpine din sud-estul Elveţiei şi din nord-estul Italiei. /<fr. rhéto-romanTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRETOROMÁN2 retoromană (retoromani, retoromane) Care apar-ţine retoromanilor; de retoroman. /<fr. rhéto-romanTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRETOROMÁN, -Ă adj. (Despre limbă, dialecte) Vorbit de o populaţie romanică din unele regiuni ale Elveţiei orientale, din Tirol şi din Friul. [< fr. rhéto-roman].Trimis de LauraGellner, 22.03.2007. Sursa: DNRETOROMÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) care aparţine unei populaţii din sud-estul Elveţiei şi nord-estul Italiei şi din unele regiuni ale Alpilor Dolomitici. ♢ (s. f.) limbă romanică vorbită de retoromani, prezentând mari deosebiri dialectale (romanşa şi friulana). (< fr. rhéto-roman, germ. rhetoromanisch)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
