- bageac
- BAGEÁC, bageacuri, s.n. v. bageacă.Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX '98bageác s. n./bageácă s. f., pl. bageácuri/bagéciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbageác (-curi), s.n. – Lucarnă, fumar. – var. bagea(că), bageag(ă). Mr. băgé,, megl. báğă. tc. baca(k) (Şeineanu, II, 35; Lokotsch 167; Ronzevalle 43; Graur, GS, VI, 330); cf. ngr. μπαδζάϰ, alb. bağë, bg. badza. Puşcariu, Dacor., VIII, 107, pare a considera bagea drept formă primitivă, şi bageacă drept rezultat al contaminării cu ogeac.Trimis de blaurb, 23.07.2006. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.