reteacăn

reteácăn, -ă, reteácăni, -e, s.n., adj. (reg.) 1. fără vârf, bont, plat, teşit. 2. (s.n.) rămăşiţă a unui stog. 3. (s.n.) bănuţ la ou.

Trimis de blaurb, 15.11.2006. Sursa: DAR