retardaţie

retardáţie s. f., art. retardáţia, g.-d. art. retardáţiei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RETARDÁŢIE s.f. (Astr.) Mişcare a Lunii pe sfera cerească în sens direct (de la vest la est), precum şi a planetelor, în anumite situaţii, având ca efect întârzierea în fiecare zi a trecerii astrului la meridianul locului. [< fr. retardation].

Trimis de LauraGellner, 22.08.2005. Sursa: DN



RETARDÁŢIE s. f. 1. retardare. 2. mişcare a Lunii pe bolta cerească în sens direct (de la vest la est), precum şi a planetelor, în anumite situaţii, având ca efect întârzierea în fiecare zi a trecerii astrului la meridianul locului. 3. (biol.) prezenţa tardivă în cursul autogenezei a unor caractere, în comparaţie cu stadiul filogenetic anterior. (< fr. retardation)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN