reprobativ

reprobativ: reprobatív adj. m., pl. reprobatívi; f. sg. reprobatívă, pl. reprobatíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REPROBATÍV, -Ă adj. (Rar) Reprobator. [< reproba + -(t)iv].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

REPROBATÍV, -Ă adj. reprobator. (< engl. reprobative)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужен реферат?

reprobator — REPROBATÓR, OÁRE, reprobatori, oare, adj. Care reprobă. – Din fr. réprobateur, lat. reprobator, oris. Trimis de ana zecheru, 07.07.2004. Sursa: DEX 98 REPROBATÓR adj. v. dezaprobator. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime reprobatór … Dicționar Român
mustra — MUSTRÁ vb. v. certa. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime MUSTRÁ vb. v. blama, condamna, dezaproba, drăcui, înfiera, înjura, ocărî, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime mustrá vb … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias