- reprezentantă
- reprezentántă s. f. (sil. -pre-), pl. reprezentánteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
reprezentantă
Look at other dictionaries:
reprezentanţă — REPREZENTÁNŢĂ, reprezentanţe, s.f. 1. Organ care reprezintă în altă ţară interesele ţării sale în domeniul economic, politic etc. 2. (În sintagmele) Reprezentanţă naţională = organ de stat constituit din totalitatea deputaţilor. Reprezentanţă… … Dicționar Român
reprezentántã — s. f. (sil. pre ), pl. reprezentánte … Romanian orthography
reprezentánţã — s. f. (sil. pre ), g. d. art. reprezentánţei, pl. reprezentánţe … Romanian orthography
agenţie — AGENŢÍE, agenţii, s.f. 1. Reprezentanţă, filială sau sucursală a unei întreprinderi sau instituţii situate în alt punct decât acela în care se află sediul principal. 2. (În sintagma) Agenţie telegrafică (sau de presă) = instituţie care culege… … Dicționar Român
ambasadă — AMBASÁDĂ, ambasade, s.f. Reprezentanţă diplomatică pe lângă guvernul unei ţări străine, condusă de un ambasador. ♦ Clădire în care îşi are sediul această reprezentanţă. – Din fr. ambassade. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
nunţiatură — NUNŢIATÚRĂ, nunţiaturi, s.f. 1. Reprezentanţă diplomatică a Vaticanului într o ţară străină, condusă de un nunţiu. ♦ Local unde funcţionează această reprezentanţă. 2. Funcţia de nunţiu. [pr.: ţi a var.: nunciatură s.f.] – Din it. nunziatura.… … Dicționar Român
legaţie — LEGÁŢIE, legaţii, s.f. Reprezentanţă diplomatică permanentă inferioară în rang unei ambasade, condusă de un ministru plenipotenţiar sau de un însărcinat cu afaceri. ♦ Localul, sediul acestei reprezentanţe. [var.: legaţiúne s.f.] – Din fr.… … Dicționar Român
majoritar — MAJORITÁR, Ă, majoritari, e, adj. Care face parte din majoritate, care reprezintă cel mai mare număr, cea mai mare parte dintr o colectivitate, care întruneşte majoritatea. ♢ Reprezentanţă majoritară = sistem electoral conform căruia sunt… … Dicționar Român
misiune — MISIÚNE, misiuni, s.f. 1. Însărcinare, împuternicire dată cuiva, sarcină de a face un anumit lucru. 2. Grup de persoane (oficiale) trimis într o ţară străină cu un anumit scop (de obicei diplomatic); delegaţie. ♢ Misiune diplomatică =… … Dicționar Român
consulat — CONSULÁT, consulate, s.n. 1. (În republica romană) Perioada de guvernare a unui consul (1). 2. Reprezentanţă a unui stat în alt stat, condusă de un consul (2); (concr.) clădirea în care sunt instalate birourile acestui serviciu. – Din fr.… … Dicționar Român
