nunţiatură

NUNŢIATÚRĂ, nunţiaturi, s.f. 1. Reprezentanţă diplomatică a Vaticanului într-o ţară străină, condusă de un nunţiu. ♦ Local unde funcţionează această reprezentanţă. 2. Funcţia de nunţiu. [pr.: -ţi-a var.: nunciatură s.f.] – Din it. nunziatura.

Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



nunţiatúră s. f. (sil. -ţi-a-), g.-d. art. nunţiatúrii; pl. nunţiatúri

Trimis de siveco, 28.11.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



NUNŢIATUR//Ă f. 1) Reprezentanţă diplomatică a Vaticanului într-o ţară străină, condusă de un nunţiu. 2) Sediul acestei reprezentanţe. 3) Funcţia de nunţiu. [Sil. -ti-a-] /

Trimis de siveco, 28.11.2006. Sursa: NODEX



NUNŢIATÚRĂ s.f. Reprezentanţă diplomatică a Vaticanului într-o ţară străină. ♦ Localul acestei reprezentanţe. ♦ Calitate, funcţie de nunţiu. [pron. -ţi-a-, var. nunciatură s.f. / < germ. Nuntiatur, it. nunziatura].

Trimis de LauraGellner, 29.11.2006. Sursa: DN



NUNŢIATÚRĂ s. f. reprezentanţă diplomatică a Vaticanului într-o ţară străină. ♢ funcţia nunţiului. (< it. nunziatura)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN