- bacău
- Bacắu s.m. – Oraş din sud-vestul Mold. A-şi găsi Bacăul, a da de bucluc. Expresia se explică, după Hasdeu 2291, prin aluzie la neplăcerile pe care odinioară le făcea călătorilor importanta vamă din Bacău, centru vamal pentru tot ce intra din Munt. şi Trans. – După Cihac, II, 477 (cf. Weigand, Jb., XVI, 75), din mag. bakó "călău". Este vorba cu mai multă probabilitate de o contaminare a ambelor cuvinte, adică de o interpretare umoristică a numelui oraşului, prin intermediul cuvîntului mag.Trimis de blaurb, 16.07.2006. Sursa: DERBacắu (nume de loc) s. propriu n., art. BacắulTrimis de Laura-ana, 07.02.2008. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.