repertoriu

REPERTÓRIU, repertorii, s.n. 1. Caiet, registru în care se înscriu, în ordine alfabetică, date, nume etc., pentru a putea fi uşor găsite. 2. Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joacă în cadrul unui teatru în timpul unei stagiuni. ♦ Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic. 3. Culegere de texte, de cântece etc. [var.: repertór, repertoár s.n] – Din fr. répertoire, lat. repertorium.

Trimis de LauraGellner, 18.08.2006. Sursa: DEX '98



repertóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. repertóriul; pl. repertórii, art. repertóriile (sil. -ri-i-)

Trimis de siveco, 18.08.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



REPERTÓRI//U repertoriui n. 1) Registru în care se înscriu, într-o anumită ordine, date, nume etc. pentru a facilita consultarea. 2) Totalitate a operelor de artă (piese, compozitii muzicale etc.) incluse în programul unui colectiv artistic. 3) Ansamblu de roluri sau de bucăţi muzicale realizate de un interpret. /<fr. répertoire, lat. repertorium

Trimis de siveco, 18.08.2006. Sursa: NODEX



REPERTÓRIU s.n. 1. Caiet, registru în care se înscriu (alfabetic) date, nume etc. pentru a putea fi uşor găsite; repertoar. 2. Totalitatea pieselor, operelor jucate într-o stagiune sau în cadrul unui teatru. ♦ Totalitatea pieselor scrise de un autor. 3. Culegere de texte, de cântece etc. [pron. -riu, var. repertor s.n. / cf. fr. répertoire, lat. repertorium].

Trimis de LauraGellner, 18.08.2006. Sursa: DN



REPERTÓRIU s. n. 1. caiet, registru, indice alfabetic cu date, nume etc. pentru a putea fi uşor găsite; repertoar. 2. totalitatea pieselor, operelor jucate într-o stagiune sau în cadrul unui teatru. ♢ totalitatea pieselor scrise de un autor. 3. culegere de texte, de cântece etc. (< fr. répertoire, lat. repertorium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN