repercuta

REPERCUTÁ, pers. 3 repercutează, vb. I. refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. 2. fig. A avea urmări, consecinţe, a-şi manifesta indirect efectele. – Din fr. répercuter.

Trimis de Anonim, 30.03.2004. Sursa: DEX '98



REPERCUTÁ vb. 1. v. reflecta. 2. v. resimţi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



repercutá vb., ind. prez. 3 sg. repercuteáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. repercutéze

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SE REPERCUT//Á se repercutaeáză intranz. 1) (despre unde sonore sau de lumină) A se propaga reflectându-se. 2) fig. A se face simţit; a se propaga, avînd anumite urmări; a se resimţi; a se răsfrânge. /<fr. répercuter

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



REPERCUTÁ vb. I. refl. 1. (Despre unde sonore, luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite. 2. (fig.) A avea urmări, a-şi manifesta efectele indirect. [P.i. 3 -tează, conj. 3 -teze. / < fr. répercuter, cf. lat. repercutere – a respinge].

Trimis de LauraGellner, 19.03.2007. Sursa: DN



REPERCUTÁ vb. refl. 1. (despre unde sonore, luminoase) a se răsfrânge, a se retransmite. 2. (fig.) a avea urmări, a-şi manifesta indirect efectele. (< fr. répercuter, lat. repercutere)

Trimis de raduborza, 08.03.2008. Sursa: MDN