reper

REPÉR, repere, s.n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziţia unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care uşurează orientarea. ♦ Semn trasat pe un obiect, pentru a permite recunoaşterea poziţiei pe care trebuie sa o ocupe acel obiect într-un ansamblu; semn trasat pe diferite piese care trebuie să fie asamblate. ♢ Punct de reper = semn care serveşte la recunoaşterea unui loc, la orientare. ♦ (top.) Indicator de nivel servind la calcularea sau la verificarea altitudinii unui punct de pe teren. 2. (tehn.) Mecanism, aparat de orientare. – Din fr. repère.

Trimis de LauraGellner, 27.08.2008. Sursa: DEX '98



REPÉR s. v. indicator.

Trimis de siveco, 15.01.2008. Sursa: Sinonime



repér s. n., pl. repére

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



REPÉR repere n. 1) Obiect sau detaliu din teren care serveşte drept punct de orientare. 2) Semn trasat pe diferite piese care urmează să fie asamblate. 3) mat. Ansamblu de vectori având origine comună şi formând un sistem de referinţă. 4) tehn. Sistem tehnic de orientare. /<fr. repere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



REPÉR s.n. 1. Semn (obiect, punct de teren etc.) folosit pentru orientare. 2. Semn făcut pe suprafaţa unei piese pentru orientare. ♦ Fiecare dintre piesele componente ale unui obiect tehnic mai complex. 3. (mat.) Sistem de referinţă pentru o dreaptă în raport cu care, cu ajutorul unui sistem de coordonate (coordonată), poate fi determinat orice punct al dreptei. [pl. -re, -ruri. / < fr. repère, cf. lat. reperire – a găsi].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



REPÉR s. n. 1. semn servind pentru orientare. ♢ (fig.) criteriu de recunoaştere, de orientare. 2. (tehn.) semn trasat pe suprafaţa unei piese pentru orientare. ♢ fiecare dintre piesele componente ale unui ansamblu. 3. (mat.) sistem de referinţă pentru o dreaptă în raport cu care, cu ajutorul unui sistem de coordonate, poate fi determinat orice punct al dreptei. (< fr. repère)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN