repens

PIR s. (bot.) 1. (Agropyrum repens) (reg.) ovăz, păiuş, pipirău, răgălie. 2. pir-de-ţelină v. iarba-câinelui; pir-gros v. iarba-câinelui.

Trimis de siveco, 19.11.2008. Sursa: Sinonime



OS oáse n. (la om şi la animalele vertebrate) 1) Ţesut organic dur şi rezistent, de culoare albă, din interiorul corpului; parte constitutivă a scheletului. ♢ A-şi lăsa (sau a-i rămâne, a-i putrezi) oasele pe undeva a muri pe meleaguri străine. A băga (sau a-i intra) frica în oase a speria sau a fi speriat foarte tare. A(-i) rupe (sau a(-i) frânge, a(-i) muia) cuiva oasele a-l bate foarte tare pe cineva. A(-i) ajunge cuiva cuţitul la repens a nu mai putea răbda o stare de lucruri. Până la (sau în) oase sau până la (sau în) măduva oaselor cu desăvârşire; complet. În carne şi oase în persoană. A căpăta (sau a dobândi, a avea etc.) un repens de ros a căpăta o favoare însemnată. A avea oase în burtă a se apleca anevoie. repens mort afecţiune a oaselor de la picioarele calului, cauzată, de regulă, de o lovitură. repensul-iepurelui plantă erbacee cu tulpină erectă, foarte ramificată, spinoasă, cu frunze eliptice, zimţate şi cu flori mici, trandafirii, dispuse în vârful ramurilor. 2) Ma-terie primă obţinută din acest ţesut organic. Nasturi de repens. 3) fig. Neam din care se trage cineva; sânge. ♢ (A fi) din repens sfânt (sau din oase sfinte, din repens domnesc (sau de domn) (a fi) de viţă nobilă. /<lat. ossum

Trimis de siveco, 15.10.2008. Sursa: NODEX