reobază

REOBÁZĂ, reobaze, s.f. Măsură a stării de excitabilitate a unui nerv, muşchi etc., reprezentată de valoarea minimă a intensităţii stimulului natural sau artificial necesară pentru a provoca excitaţia. [pr.: re-o-] – Din fr. rhéobase.

Trimis de dante, 07.07.2004. Sursa: DEX '98



reobáză s. f. (sil. re-o-), g.-d. art. reobázei; pl. reobáze

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



REOBÁZĂ s.f. (fiz.) Intensitate minimă a unui curent galvanic, capabil să producă excitaţia unui ţesut viu. [< fr. rhéobase, cf. gr. rheos – curent, basis – bază].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



REOBÁZĂ s. f. intensitate minimă a unui curent galvanic, capabil să producă excitaţia unui ţesut viu. (< fr. rhéobase)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN