- rentă
- RÉNTĂ, rente, s.f. Venit, profit regulat pe care îl poate obţine un proprietar în virtutea dreptului său de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plată a dreptului de folosinţă a acestora); dobândă produsă de o obligaţiune. ♢ Rentă viageră = sumă de bani pe care o persoană se obligă s-o plătească periodic alteia pe toată durata vieţii acesteia. ♦ (Şi în sintagma rentă feudală) Plată (în muncă, produse sau bani) la care era obligat iobagul faţă de stăpânul său. – Din fr. rente.Trimis de dante, 07.07.2004. Sursa: DEX '98RÉNTĂ s. (înv.) rendită. (A primi o rentă anuală.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeréntă s. f., g.-d. art. réntei; pl. rénteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRÉNT//Ă rentăe f. ec. Venit regulat pe care îl aduce o proprietate, fără ca posesorul acesteia să depună vreo activitate productivă. /<fr. renteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRÉNTĂ s.f. 1. (ist.) Plată (în muncă, în produse sau în bani) la care era obligat iobagul faţă de stăpânul său. 2. (Ec.) Venit pe care îl aduce cu regularitate un bun imobiliar şi care nu este legat de o activitate productivă a proprietarului acestora; dobândă a unei obligaţii emise de stat. ♦ Rentă viageră = rentă anuală care încetează la moartea beneficiarului. [< fr. rente].Trimis de LauraGellner, 19.03.2007. Sursa: DNRÉNTĂ s. f. 1. plată (în muncă, în produse sau în bani) la care era obligat iobagul faţă de stăpânul său. 2. venit pe care îl aduce cu regularitate un bun (i)mobiliar şi care nu este legat de o activitae productivă a proprietarului. (< fr. rente)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.