renaştere

RENÁŞTERE, renaşteri, s.f. Faptul de a renaşte; trezire la o viaţă nouă; refacere; avânt, reînflorire, reviriment. ♦ (Şi ca n. pr.) Mişcare social-politică şi culturală, din sec. XIV până în sec. XVI, în Europa occidentală, caracterizată prin mari invenţii şi descoperiri geografice, prin înflorirea ştiinţelor şi artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antică; epocă din istoria Europei în care s-a manifestat această mişcare. – Din renaşte.

Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



renáştere s. f. naştere

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RENÁŞTER//E renaşterei f. 1) v. A RENAŞTE. 2) (în Europa occidentală şi centrală din sec. XIV-XVI) Mişcare social-politică şi culturală, determinată de lupta burgheziei împotriva feudalismului şi caracterizată prin promovarea unei concepţii optimiste despre demnitatea şi mareţia omului, prin înflorirea ştiin-ţelor şi artelor şi prin interes sporit pentru cultura antică. 3) Epocă istorică care include această perioadă de timp. [G.-D. renaşterii] /v. a renaşte

Trimis de siveco, 18.11.2004. Sursa: NODEX



RENÁŞTERE s.f. 1. Trezire la o viaţă nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt. 2. Mişcare social-politică şi culturală din sec. XIV-XVI în Europa occidentală, care s-a caracterizat prin mari invenţii şi descoperiri geografice, prin înflorirea ştiinţelor şi a artelor şi prin reînvierea interesului pentru cultura antică. [< renaşte, după fr. Renaissance, it. Rinascimento].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



RENÁŞTERE s. f. 1. trezire la o viaţă nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt. 2. mişcare social-politică şi culturală din sec. XIV-XVI în Europa occidentală, în lupta burgheziei contra feudalismului, caracterizată prin mari invenţii şi descoperiri geografice, prin înflorirea ştiinţelor şi a artelor şi prin reînvierea interesului pentru cultura antică. (< renaşte, /II/ după fr. Renaissance)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN