reificare

reificare: REIFICÁRE, reificări, s.f. Proces în cursul căruia relaţiile sociale îmbracă forma unor relaţii între obiecte concrete, iar omul însuşi devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. [pr.: re-i-] – cf. fr. r é i f i c a t i o n.

Trimis de dante, 05.07.2004. Sursa: DEX '98

reificáre s. f. (sil. re-i-), g.-d. art. reificării; pl. reificări

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REIFICÁRE s.f. (fil.) Concretizare, materializare (a unei idei). ♦ Proces prin care relaţiile sociale îmbracă forma unor relaţii obiectuale, omul însuşi devenind din agent conştient al proceselor sociale simplu obiect, lucru, instrument al acestora. [< engl. reification, cf. lat. res – lucru].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

REIFICÁRE s. f. (fil.) 1. acţiunea de a reifica. 2. tendinţa de a da oricărui lucru dinamic, de mişcare un caracter static. 3. înţelegerea greşită a raporturilor sociale ca raporturi dintre lucruri, obiectuale, autonomizate. (< reifica)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

reificare — re·i·fi·cà·re v.tr. (io reìfico) TS filos. 1. considerare come concreto ciò che è astratto: reificare un concetto, un ideale 2. far decadere a cosa, ridurre, considerare alla stregua di cosa, di mero oggetto: reificare l arte, la cultura | nel… … Dizionario italiano
reificáre — s. f. (sil. re i ), g. d. art. reificärii; pl. reificäri … Romanian orthography
reificato — re·i·fi·cà·to p.pass., agg. → reificare … Dizionario italiano
ipostatizzare — /ipostati dz:are/ v. tr. [der. di ipostasi ]. 1. (filos.) [procedere all astrazione di concetti, qualità, ecc., dalla realtà fenomenica, rendendoli per sé sussistenti] ▶◀ astrarre. 2. (fig.) [rappresentare in modo concreto ciò che è astratto o… … Enciclopedia Italiana

Academic Dictionaries and Encyclopedias