- reglator
- reglatór adj. m., pl. reglatóri; f. sg. şi pl. reglatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficreglatór s. m., pl. reglatóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficREGLATÓR, -OÁRE I. adj. care reglează. II. s. m. (biol.) 1. genă care controlează activitatea altei gene. 2. genă care sintetizează o substanţă proteică. (< regla + -tor)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.