reface

reface
REFÁCE, refác, vb. III. tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ refl. (Despre un ţesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ tranz. şi refl. fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoşi. – Re1- + face (după fr. refaire).
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A se reface ≠ a se vlăgui
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

REFÁCE vb. 1. v. repara. 2. v. restaura. 3. v. restabili. 4. v. modifica. 5. v. reconstitui. 6. v. reconstrui. 7. v. redresa. 8. v. înviora. 9. v. regenera. 10. (med.) a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, v. însănătoşi. 11. v. întrema.
Trimis de siveco, 08.03.2008. Sursa: Sinonime

REFÁCE vb. v. redistila.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

refáce vb. face
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A REFÁCE refác tranz. 1) A face din nou. 2) A aduce la starea normală; a recompune; a reconstitui. /re- + a face
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE REFÁCE mă refác intranz. 1) (de-spre un organism sau despre părţi ale lui) A reveni la condiţia iniţială; a se restabili; a se regenera; a creşte. 2) (despre persoane) A-şi recăpăta starea normală (fizică sau/şi morală); a se regenera; a se redresa. /re- + a se face
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

REFÁCE vb. III. tr. 1. A face din nou; a repara. 2. A reconstrui. ♦ tr., refl. (fig.) A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema. 3. A schimba, a transforma. [P.i. refác. / < re- + face, după fr. refaire].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

REFÁCE vb. I. tr. 1. a face din nou; a repara. 2. a reconstrui. 3. a schimba, a transforma. II. tr., refl. (fig.) a (se) face din nou sănătos, a (se) întrema. (după fr. refaire)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • reface — index meliorate Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 …   Law dictionary

  • reface — [rē fās′] vt. refaced, refacing to put a new face, facing, or surface on …   English World dictionary

  • reface — verb To replace the face or surface of something; to create a new outer layer. They decided to reface their cabinets, putting new doors and fresh paint just on the fronts …   Wiktionary

  • reface — /ree fays /, v.t., refaced, refacing. 1. to renew, restore, or repair the face or surface of (buildings, stone, etc.). 2. to provide with a new facing, as a garment. [1850 55; RE + FACE] * * * …   Universalium

  • reface — verb put a new facing on (a building) …   English new terms dictionary

  • reface — re·face …   English syllables

  • reface — re•face [[t]riˈfeɪs[/t]] v. t. faced, fac•ing 1) bui to renew, restore, or repair the face or surface of (buildings, stone, etc.) 2) to provide with a new facing, as a garment • Etymology: 1850–55 …   From formal English to slang

  • reface — /ˌriˈfeɪs/ (say .ree fays) verb (t) (refaced, refacing) 1. to renew, restore, or repair the face or surface of (buildings, stone, etc.). 2. to provide (a garment, etc.) with a new facing …  

  • reface — A general term for reconditioning of the interface between valves and their seats in the cylinder head; depending on valve seat condition, refacing may involve lapping, grinding, or cutting …   Dictionary of automotive terms

  • reface — v.tr. put a new facing on (a building) …   Useful english dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”