reduplicativ

REDUPLICATÍV, -Ă, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. – Din fr. réduplicatif.

Trimis de IoanSoleriu, 03.07.2004. Sursa: DEX '98



reduplicatív adj. m. (sil. -pli-), pl. reduplicatívi; f. sg. reduplicatívă, pl. reduplicatíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



REDUPLICATÍV, -Ă adj. Care exprimă, indică repetarea. [< fr. réduplicatif].

Trimis de LauraGellner, 17.08.2005. Sursa: DN



REDUPLICATÍV, -Ă adj. care exprimă o repetare. (< fr. réduplicatif)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN