- reductor
- REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj. 1. (Despre aparate sau mecanisme: şi substantivat, n.) Care reduce sau micşorează o viteză, o presiune etc. 2. (Despre substanţe chimice; şi substantivat, m.) Care reduce un oxid. – Din fr. réducteur.Trimis de IoanSoleriu, 03.07.2004. Sursa: DEX '98REDUCTÓR s. (chim.) reducător.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimereductór adj m., pl. reductóri; f. sg. şi pl. reductoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficreductór (chim.) s. m., pl. reductóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficreductór (tehn.) s. n., pl. reductoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficREDUCT//ÓR1 reductoroáre (reductoróri, reductoroáre) Care reduce un oxid. /<fr. réducteurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREDUCT//ÓR2 reductoroáre n. Aparat sau mecanism care reduce o mărime (viteză, presiune etc.) caracteristică unui sistem teh-nic. /<fr. réducteurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREDUCTÓR, -OÁRE adj. Care reduce. // s.n. 1. Aparat sau dispozitiv folosit pentru a reduce o viteză, o presiune etc. 2. (chim.) Material cu afinitate mare pentru oxigen, folosit pentru reducerea substanţelor oxidante; reductant, reducător. [cf. fr. réducteur].Trimis de LauraGellner, 13.03.2007. Sursa: DNREDUCTÓR, -OÁRE I. adj. care reduce. II. s. n. aparat, mecanism care reduce o mărime (presiune, turaţie etc.) proprie unui sistem tehnic. III. s. m. (chim.) substanţă care în prezenţa altei substanţe cedează electroni, oxidându-se. (< fr. réducteur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.