- bacalaureat
- BACALAUREÁT, -Ă, bacalaureaţi, -te, subst. 1. s.n. Examen general pentru absolvenţii liceului, a cărui promovare dă dreptul la înscrierea într-o instituţie de învăţământ superior. ♢ Titlu obţinut în urma acestui examen. 2. s.m. şi f. Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (1). [pr.: -la-u-re-at] – Din fr. baccalauréat.Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BACALAUREÁT s. (fam.) bac. (A reuşit la bacalaureat.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimebacalaureát (persoană) s. m. (sil. -la-u-re-at), pl. bacalaureáţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbacalaureát (examen) s. n. (sil. -la-u-re-at), pl. bacalaureáteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBACALAUREÁT1 bacalaureate n. 1) Examen general, susţinut la absolvirea liceului. 2) Titlu obţinut în urma acestui examen. [Sil. -la-u-re-at] /<fr. baccalaureatTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBACALAUREÁ//T2 bacalaureattă, (bacalaureatţi, bacalaureatte) m. şi f. Persoană care a susţinut examenul de absolvire şi a obţinut diploma pentru gradul respectiv. [Sil. -la-u-re-at] /<fr. baccalaureatTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBACALAUREÁT, -Ă I. s. n. examen de absolvire a liceului, care urmăreşte să verifice dacă absolventul a atins nivelul adecvat de cultură generală şi de maturitate intelectuală; titlul obţinut; bac3 (2). II. s. m. f. posesor al unui asemenea titlu. (<fr. baccalauréat, lat. baccalaureatus)Trimis de raduborza, 13.09.2007. Sursa: MDNBACALAUREÁT s.n. Examen general cu care se încheie cursurile liceului şi după care este permisă intrarea la o facultate; titlu obţinut de absolventul unui astfel de examen. // s.m. şi f. Absolvent care a trecut examenul de bacalaureat. [pron. -la-u-re-at, pl. -te. / < fr. baccalauréat].Trimis de LauraGellner, 07.03.2006. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.