redempţiune

REDEMPŢIÚNE, redempţiuni, s.f. (Rar) Mântuire, izbăvire. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. rédemption, lat. redemptio, -onis.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



REDEMPŢIÚNE s. v. izbăvire, mântuire, salvare.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



redempţiúne s. f. (sil. -demp-ţi-u-), g.-d. art. redempţiúnii; pl. redempţiúni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



REDEMPŢIÚNE s.f. (Liv.) Izbăvire, mântuire; (spec.) mântuirea religioasă creştină. [< fr. rédemption, cf. lat. bis. redemptio – răscumpărare].

Trimis de LauraGellner, 16.08.2005. Sursa: DN



REDEMPŢIÚNE s. f. 1. mântuirea religioasă creştină (prin Isus Cristos). 2. mântuire; izbăvire. (< fr. rédemption, lat. redemptio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN